apollo

TREI IDEI de la trei femei

2012-03-05T01:47:00.001+02:00

"Poate era o noapte rotundă când nu ne mai cunoaştem, când tot ce s-a scris s-a uitat, când plecând dintr-un punct ajungi de unde ai plecat...o noapte ce întârzie, punând pe figură fixitatea uitată ,uitând frumosul posibil,cum poate l-au uitat mulţi. "

Poate uitând, reuşim să nu ne mai amintim, după cum e firesc, însă uitarea mecanică e absurdă, iar aducerea aminte nu aduce deloc a pace, a lipsă de riduri pe interior...o foame ce întârzie, punând setea pe primul plan, uitând, ca ceilalţi, gustul zăpezii.
Nu poate, sigur, la cât de departe par toate când departe sunt doar unele lucruri, cu siguranţă paşii încă se fac, cu tălpile proprii, pe urmele proprii sau pe viitoarele urme proprii. Şi tot cu siguranţă, cu eleganţă niciodată, nopţile care dacă nu au fost, ni le putem imagina că au fost, apar pe timp de zi, ca un joc de umbre, şi-n umbrele acelea citeşti ca în zaţul de cafea, iar în dungile de lumină dintre umbre, ca în dungile din palme; ce-a fost e un fel de prezent care pare plauzibil în viitor, şi uite aşa timpurile nasc o dulce confuzie dar un amar totodată, o infuzie.
Parcă bărcile arată mai bine fără motor.

.......................................................

De ce ne place să minţim? Dar nu ne place, adorăm asta! Şi nu e vina noastră întru totul. Sunt anumite mecanisme de care chiar regretăm într-o anumite măsură că există în noi. Însă mai mult ca sigur că adorăm asta şi în mod conştient, provocat. Detector de minciuni? De ce nu detector de adevăruri, ar fi o unealtă mult mai precisă. Manipularea, dezinformarea, şantajul, la tot ce-i rău în lumea asta se asociază minciuna spusă pe jumătate din intregul ei. Vă daţi seama ce probabil se mai ascunde... Dar minţim şi ca să protejăm, cu toate că eu prefer semi-adevărul în cazul acesta. E un subiect previzibil acesta; societatea ne învaţă să minţim, şi, la cat iubim noi societatea. ........................................ ................

Repetaţi toţi după mine: suntem nişte marionete cu sfori tare fragile, şi dacă am şti cât de fragile sunt, le-am întreţine mult mai bine. Nu repetaţi, nu? De ce oare? Nu-i aşa că vă gândiţi "Cum, noi, marionete? De ce să zic aşa ceva?". ? Din păcate, asta este problema, că vă opriţi aici şi nu vă gândiţi şi la restul de cuvinte. Se poate ca marioneta să fie o metafora pentru întâmplările cu efecte din viaţa noastră; sau practice de genul aerului poluat, sau ceva de genul.

În fine, am întreţine, cu siguranţă, mult mai bine sforile cu care suntem... mânuiţi...., nu ca să fim mânuiţi mai bine, ci să avem noi control mai mare, să funcţionăm bine, să nu ne rămână membrele în situaţii de viaţă ciudate. De inevitabil nu ne putem ruga să nu apară. De întâmplări nu ne putem feri totalmente, sau la infinit. Valoarea unei vieţi, via Paraziţii, spune multe. Live the life, don't worry to much and be happy but not too happy, trust what's from above but don't make it a life purpose; it's all fine, nu ţi se întâmplă numai ţie, aşa cum tind eu să cred că mi se întâmplă când scap autobuzul; dacă mă uit la mulţi alţii, şi ei îl scapă. Eu trebuie să fac ceva, dacă pot, sa nu îl mai scap, sau să în scap mai puţin. Nu să mi pun capul în ţeava de eşapament.

App, " FATE DOESN'T DECIDE EVERYTHING; PEOPLE GET TO CHOOSE". Asta mi s-a expus în seara asta ca şi subiect, ulterior unei răsfoiri de poze cu Charlize Theron. Întâmplarea face ca vorba asta din ghilimele să fie o replică pe care am reţinut-o (cred că era pusă să fie reţinută, prim-plan pe Charlize, linişte în film etc) din filmul Hancock, 2008, film vazul de mine tot în seara asta penru prima dată. Şi tot întâmplarea face ca asta să fie o formulare care se referă la ce am formulat eu cel mai mult în anul curent, 2012.
Întâmplare, deci. Ce, credeţi că a fost soartă??? Să fim serioşi...

VÂNARE DE VÂNT (pastila)

2012-03-05T00:45:00.001+02:00

Cuprins de o stare unicat, pe unu martie, am intrat pe o gură de metrou ca să ies pe alta, la Victoriei. Şi melodia din titlu o auzeam la muzicuţă. Omul care cânta la metrou avea căciula, îmblanită dar goală totodată, în faţa lui. Am fredonat refrenul când am trecut pe lângă el, şi am văzut că avea o privire mulţumită; probabil că nu vroiam în acea clipă să dau bani, ci altceva. Apoi, mi-am continuat drumul spre demisolul cadeţilor (pentru cunoscători).

Azi, patru martie, am avut iar de-a face cu vântul; l-am contemplat în termeni de suflare de viaţă, de Roah, de vânt desparţitor de ape, de ceva pe care îl vezi doar prin efectele produse, şi pe care nu-l poţi controla.

Mă opresc aici. Tind să devin mult prea inexact, şi chiar de... necontrolat. Închideţi-vă ferestrele, să nu intre vântul.

A SE CITI CU PIESA LUI JAMES BROWN PE FUNDAL

2012-03-05T00:16:00.003+02:00

Omul care aduce Soarele trebuie adus.

Omul care păstrează Soarele trebuie păstrat.

Omul care aduce Soarele

Nu preferă să-l pună peste zăpezi,

Deşi l-a pus.

Omul acesta are cui să aducă Soarele.

Însă nu găseşte cum să îl aşeze ;

Oriunde l-ar pune,

Curtea interioară a căminului

Ar rămâne umbrită.

Oricum l-ar aşeza în zenit,

Umbrele găsi-vor loc

Să dănţuie înspre resemnarea

Primitorului de Soare.

Omul care a adus Soarele

Işi asuma strălucirea lui.

Dar nu işi asumă umbrele

Fără de care totul poate fi,

Însa nimic nu-i.

Privind versurile acestea ca pe un motto necizelat, nepieptănat, vreau să continui prin a spune că recent, cineva îmi spunea că a învaţat să se lupte până şi cu propria persoană. Oare când va vedea că acest lucru nu e soluţia la nicio problemă, ci, din contră, o nouă problemă creată pe dedesuptul problemei în cauză? Dacă tot ne împarţim în două ca să putem exprima această "luptă", voi continua în aceeaşi notă pentru a sublinia faptul că e mai bine să facem echipă noi cu noi înşine. E o perspectivă mult mai constructivă.

În viaţă ar trebui să strălucim; şi nu palid şi scurt, ca o stea căzătoare, ci ca un soare cu traseu lung de boltă. Umbrit de eclipse, mâncat de pete solare, oricum. Încrederea în sine, în forţele proprii, în visele proprii dacă ele nu sunt absurde, în forţele divine dacă acelea nu exclud şi forţele proprii, în oamenii ceilalţi, dar nu încrederea oarbă în ei, nici îndoiala generalizată, curajul de a implica felurite resurse zi de zi într-o proporţie bună şi într-o cantitate considerabilă , toate acestea sunt căi rapide, interconectate şi nu neapărat bătătorite, căi spre orice, poteci montane pe care dacă mergi muţi munţii din loc; mişcare, într-adevăr.

În şcoală am învăţat să nu ne dăm bătuţi până nu ne iese; eram şi împinşi de la spate, ce-i drept, însă aşa am învăţat: să încercăm alternative, să citim iar şi iar enunţul problemei, să punem corect, şi subliniez corect, datele problemei. numai că după şcoală, în viaţă, nu ne-a mai împins nimeni de la spate; şi, dintr-un motiv care îmi scapă, am renunţat la aceste deprinderi, ne sunt mult mai uşoare resemnarea, compromisul, ascunderea pe după chibrit în spatele unei oglinzi, amânarea şi altele.

Schimbarea, de oricare natură ar fi, nu e preferată, nu pare logică niciodată (însă nevoia de schimbare e ardentă prin definiţie, dar păstrată latentă, ca să ne jucăm puţin cu noţiunile), e în certuri cu perioadele de timp, e în opoziţie cu obişnuinţa şi siguranţa şi alţi termeni de stabilitate financiară, psihică, emoţională, pernei, acoperişului; uitaţi câte motive ca să nu schimbăm nimic, ci să lăsăm să se schimbe sau, uneori, să luptăm contra schimbării.

Suntem cumva pioni ai stabilităţii şi ai schimbării? dacă păstrăm registrul dar schimbăm foaia, putem spune că, îndreptându-ne la schimbări, schimbări şi iar schimbări, putem ajunge în dependenţa schimbărilor frivole, care aduc superficialitate. Dar, şi aici este un mare dar, superficialitatea se poate găsi şi într-o stabilitate, iar autenticitatea făcându-şi loc în ideea de schimbare; în cazul acesta, nu e nicio stabilitate autentică, nicio schimbare autentică, nici o idee dusă până la capăt, nici o nevoie rezolvată.

Viaţă scurtă, searbădă şi-atât?

Sau viceversa?

- - descriere wiki - -

Dub Inc. , adaugată la lista cu trupele mele de suflet; acum e oficial!

2012-02-17T01:06:00.000+02:00

Doarme lumea, unii oameni trăiesc, alţii dooooooo, ooo, ooo, rm pe ei. Unii visează, alţii se trezesc dimineaţa în postura de sclavi ai cafelei şi a drumului spre muncă şi habaaar n-au dacă au visat sau nu ceva. Şi ei numesc asta maturizare.
Unii caută autenticitatea, alţii hărmălaia de colcăiri ale minciunilor, şi cei care caută adevărul sunt numiţi imaturi, idealişti, naivi, sensibili, slabi, momâi şi alte cele.
Mulţi stârpesc orice ştiinţe umaniste din ei şi adoptă ori exactităţi maşinăriste, ori filosofii radicaliste, ori spirit culturalo-civico-ateisto-răhăţit, şi vin la umanişti şi le spun " bă artistule", "bă fătălăule".
Nu sunt două tabere aici; aici e vorba de individ in sine; de taberele din sinea lui. de fronturile de pace sau de fronturile de luptă.
Viaţa unora le-a părut scurtă, searbadă şi-atât.
A ta cum este?

ODĂ EI (partea a doua)

2012-02-14T23:01:00.000+02:00

Şi te-aş iubi în ianuarie...

Talie dulce de chitară

2012-01-27T00:12:00.003+02:00

Imposibil de scris ceva aici. Totuşi, text se cade a fi: Soja- Jah atmosphere pentru mood ca şi introducere, sau tot pe post de introducere asta sau furtuna asta , aceasta demi-apocalipsă, această melancolie, aici o trăire de moment, exclusiv aici ce-a fost, va rog nu vă intristaţi pentru că trebuie să mai şi zâmbim, acesta pentru că trebuie să redevenim serioşi, aici şi numai aici momentul culminant. Deznodământ?... unicul ... singurul .

ELENA UNDREA. DECEMBRIE UDREA

2011-12-22T01:11:00.000+02:00

Vă salut, stimabililor! Cred ca pot să bănuiesc resorturile care mă împing de fiecare dată în decizia de a posta pe acest blog; gânduri să mă las există, însă nu varianta clasică, ci varianta de a mă lăsa de scris stări şi trăiri şi de a mă apuca de scris despre...

, adică despre melodia care apare în reclama de la Volksbank, care e muzică peruviană. Pe bune că am ascultat muzică peruviană, însă din aceea tradiţională, deci am fost surprins plăcut să descopăr Kanaku & El Tigre.

Pot continua cu ideea că ce se vede la televizor (uneori chiar nu se vede, pentru ca e pe net sau poate se difuzează în altă ţară), dacă se completează şi cu un search pe Google (research-ul pe care orice neavizat îl poate face), iese că ceea ce urmează a fost conceput, dezvoltat, etc-it şi, în cele din urmă, născut 2oi ani mai târziu: http://www.youtube.com/embed/K-Rs6YEZAt8?fs=1 .

Urmează alte ş6s6 linkuri, pentru că mai mult decât pur şi simplu să le distribui/ comunic chiar nu ştiu ce să fac:
www.ted.com , cuz ideas worth spreading

www.inparc.ro , pentru că am închiriat asta-vară o bicicletă prin Herăstrău şi tare răcoare a fost

www.b-cafe.ro , pentru că aici te intâlneşti cu lume bună

www.sunghajung.com , pentru că merită

http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/murit-un-ateu-furios-i-treaba-o-dezbatere-el-dumnezeu , pentru că e... momentul… ?

www.grapefruits.wordpress.com , pentru că acolo e scris totul cu vitamine .

Zisesem pe facebook nişte lucruri de care nu mă dezic: o voi pomeni pe Cize. Cesaria Evora. Mi-aş fi dorit să fie bunica mea. Şi să locuiesc în Insulele Cabo Verde. Să fiu sărac şi să primesc mâncare de la cantina condusă de ea. Muzica, oameni buni, a ei, a locului, morna adică, rezonantă cu starea afectivă solemnă a românului de rând, linia care nu separă, ci care uneşte ceea ce-i important în viaţă cu ceea ce-i important în tine, ţigara trasă-n suflet la jumătate de concert, desculţă nu ca Bjork, ci ca în romanele cu Nilă, limba creolă asemănătoare cu portugheza, toooootul.

Bumţi-bumţi, gălăgie, aaaaaaaa!!, dar mai este ceva.....

Care, se vede, e şi cu Eleftheria Arvanitaki, cea a cărui muzică o iubesc la fel de mult şi pe care am mai prezentat-o înttr-o postare de mai demult.

Şi mai pronunţasem, în scris, cuvântul "corale". Am fost la concerte corale de colinde. Corala Ioan Christu Danielescu e de neconceput în condiţiile unor vieţi care te trage înspre... dinspre.. Înţelegeţi voi. Totuşi, se poate, şi totul, asociat cu Nico şi Vlad Miriţă, Horia "Moşu" Moculescu şi Alexandra Velniciuc, public ploieştean adevărat, trei oameni cunoscuţi mie în cor, superbităţi de colinde, loc în faţă şi la jumate, totul, dar totul, s-a adunat şi a format mai mult decât suma elementelor mai sus menţionate.

Apoi, cor de biserică, voci dumnezeieşti- cum altfel?- , într-o joi colinde în jazz cine ştie cunoaşte.

Deci colinde = hruşcă e fals.

La capitolul planuri pe 2012................. Se va naşte alt blog, sub alte auspicii, îndreptat către alte persoane, se va numi asemănător, "şeful" de acolo va fi mai organizat decât Apollo, mai cerebral, mai strict, va promova şi blogul acesta, blog care va avea postări de 1.5 ori mai rare, ce să zic... nebunie curată :-D

f i i n d u l t i m a p o s t a r e pe anul acesta, Silvian Apollo vă UDREAZĂ :-P Sărbători fericite, printre care şi Crăciun fericit, şi "La mulţi ani!", să ne citim cu bine în noul an!

ŞI ÎNCĂ NU ŢI-AM SPUS PE CINE IUBESC ŞI PE CINE NU

2011-11-24T23:12:00.000+02:00

Bineînţeles, titlul e luat dintr-un film. Desigur, filmul e cam anonim, aşa. Se leagă scenaristul ăla de serile live de saxofon , de oraşul anost pe lângă altele, de buburuzele scrise acum patru ani de un om de mare anvergură, om pe care trebuie să îl întreb dacă mai vrea să-i sape groapa lui Areţu cu hârleţu' , regizorul se scarpină pe undeva prin interiorul cheliei şi scoate de acolo ceva gen " Daca mă refuzi - a spus el - voi muri. Ea l-a refuzat. Şaizeci de ani mai târziu el a murit. ", actorii înşişi îşi modifică replicile după bunul plac, în timp ce....

"Pentru ca ea să nu eşueze în braţele vreunui taximetrist", se motiva autorul Buburuzelor. Până şi el s-a schimbat în patru ani. Însă adevărurile îşi modifică numai scopul, altruist, egoist, sau îşi abolesc scopul, în cazul în care se simt captive scopului respectiv. A se lăsa adevărurile, "pentru că îmi pasă", pentru alţii, poate mai maturi, poate mai imaturi, sau poate mai pregătiţi, înclinaţi şi dedicaţi pentru asta, pentru cei care prin formare se automistuie de se întoarce la puterea a doua pe dos.

Aş putea-o da în clasicisme ca să mătur perdelele de pânze de păianjeni şi ca să ajung la subiecte care interesează lumea, şi o şi intersectează; ce pot să fac eu decât să spun că m-am uitat la ceea ce a zis Geoană la Realitatea ieri seară, invitat fiind ca să zică lucrurilor pe nume, că a fost iar un mic cutremur în Japonia, că Euro e mic, Mic cu M mare, că alianţa dintre Fed. Rusă, Belarus şi Kazahstan e încă încă încă o dovadă că istoria nu inseamnă numai bătălia de la Rovine sau Antantă, sau Noaptea Sfântului Bartolomeu. Voltaj, BUG Mafia, Nimeni Altu, etc. şi-au lansat albume noi, ROA rupe. În puii mei e supertare. Mega 11 de la Vodafone ne stresează prin melodie, ne freacă la melodie. E frig afară şi abia aşteptăm zăpada, ne facem planuri de rev., twitterim şi facebookim. EI, ŞI?

Şi încă nu ţi-am spus pe cine iubesc şi pe cine nu. Eu sunt Apollo, cică. Un nume ales mai la întâmplare, mai în serios. Un nume sub care se înglobează multe aspecte, multe preferinţe, mai ales brunete cu părul drept, asta aşa, ca o glumă a ceea ce se cheamă titlul postării de astăzi. Eu nu sunt mediocru în general, însă sunt aşa în aproape toate chestiile de deasupra stării de mediocritate.. Am viaţă înainte (atât cât va exista blogspotul :)) ), am energie în bucurie şi poate viceversa, şi urăsc urăsc urăsc ceva, fiindcă sunt total incapabil să urăsc oameni: ignoranţa. ca noţiune, ca fenomen, ca rău obligatoriu, ca abandonare a luptei cu societatea, sau cu sensul vieţii.

Oamenii sunt buni, dar majoritatea sunt încuiaţi în autosuficienţă, şi nu pun suflet în talentele lor. Românii, da. N-am iesit niciodată din România, decât virtual, deci ma refer mai întâi la români, apoi la oameni în general. Atâta simpatie şi atâtea simţuri de apreciere pot avea, însă astea se resping cel mai des; mai degrabă îţi primeşte cineva injuriile.

Viaţa merge înainte, cu oameni sau fără oameni lângă tine, cu oameni destui sau insuficienţi, apropiaţi sau distanţi, cu gândire out-of-the-box sau in-box, ce contează sunt intersectările de drumuri, de momente, clipe, ore, vieţi, vise, intersectări de stări şi sentimente, de apartenenţă. Viaţa mege înainte, dar toate intersectările de mai sus, care par buşituri ale păsărilor pe parbrizul maşinii tale lasă urme. Toate trec, dar lasă urme. Şi când seamănă urmă cu urmă, parcă se adaugă, parcă se suprapun, şi scobitura aia dinlăuntrul tău devine şanţ, degradarea a solului, fără perioadă de refacere, fiindcă poate vârsta e fragedă şi sufletul nu crede că oboseşte când are de muncă. Spuneam încă de pe acum opt ani că trecerea prin suflet este o artă.

E bine când apare, e rău când continuă... şi când dispare

ZILELE BIZ, UN FESTIVAL ÎN TERMENI ALEŞI

2011-11-06T23:08:00.000+02:00

Hugh Laurie: the British accent vs the American

2011-11-06T22:55:00.000+02:00

Brilliant! 'Go shawty, it's your birthday, we gonna party like it's your birthday' Pun asta pe blog ca să evidenţiez diversitatea şi de ce e bună ea: naşte umor :D :X

Eminem - 3 a.m.

2011-11-06T22:51:00.000+02:00

Până să intru la grădiniţă am crezut că cei care cântă aveau ceva de zei în ei, şi-au modificat vocile la nivel ştiinţific, ei învăţau lumea întreagă şi rolul lor în lume era acela de a păstra armonia worldwide and beyond, probabil. Nu, nu eram cu extratereştrii, nu ştiam ce-i ăla zeu, însă era hyperhuman toată muzica venită din radiocasettophoane. Pe urmă am intrat la grădiniţă şi am început să cânt şi eu :D . Acum mă uit la numele mari din muzică şi am aceeaşi impresie. Aici, exemplificând, dăm peste: voce; versuri; mesaj; prezenţă scenică; mood. Şi lista continuă

Madame Hooligan Jamming.mov

2011-11-05T00:15:00.000+02:00

Vorbeam ieri, deci, despre M Hoo:

Şi azi mă gândesc la viaţă. La timp. La faptul că Einstein a zis că timpul există pentru ca toate lucrurile să nu se întâmple în acelaşi timp. Aşa imi rememorez, fugitiv, toate serile live şi concertele la care am fost, la care am dansat, ţipat, răguşit, îmbrâncit (nu sunt huligan, îmbrânceala e pogo-ul, moşeala) etc. Nopţile albe, lichidele amare sau dulci, tot, tot, absolut tot. E fain, dar şi înfricoşător, oarecum, câtă diversitate şi intensitate zace într-un singur om, sau în oameni, sau în muzici, sau în vibraţii ale aerului, e fain, dar şi puţin înfricoşător, să vezi lista lungă formată în mai puţin de-un sfert de secol de viaţă. "N-am timp, n-am timp". Ba ai timp. Dar nu îl deţii. Nu te deţine nici el pe tine. ....................j.a.m.m.i.n.'............................

ACVILA - Eu sunt aceea

2011-11-04T00:28:00.000+02:00

Cine nu a auzit de şoimi, acvile, ulii şi alte soiuri de papagali vorbitori să pună mâna şi să caute pe net. Ascultam Acvila pe vremea când îi auzeam live pe Sunete Alb-Negru, o formaţie ploieşteană foaaartetare. Care acum nu mai e , fiindcă era formată din studenţi UPG-işti. În continuare, un link ce vă va ajuta în stârnirea stării de sporire a admiraţiei faţă de ce s-a ales de solista de la Acvila. Care nici Acvila nu mai e. Care este.

http://www.youtube.com/embed/2t22BecApWY?fs=1

Radu Almăşan

2011-11-04T00:20:00.000+02:00

Nichita? sau... nu, nu se poate confunda. Când aveam eu 12-13 ani am decupat un articol despre trupa Bosquito, plănuind să fac periodic asta, să am dovezi concrete după ani şi ani despre evoluţia trupei. Nici n-a mai fost nevoie. Magna cum laudae, Radu&co. La fel îi zic şi lui M. Hoo. pentru cunoscători.

Movado+Busy Signal, 2oi giganti ai dancehall-ului

2011-11-04T00:12:00.000+02:00

Nigga style înţeleg şi îmi place, însă dacă s-ar nimeri un om de culoare să treacă pe lângă mine pe stradă m-aş holba la el; da, da, e genul de gest pe care nu-l regret, oricât de rude sau de herrasing ar fi. Nu am urmat cursuri la UPG (Univ. de Petrol şi Gaze), acolo am înţeles că sunt mulţi studenţi nigga. Nu socilalizez nici măcar pe facebook cu unul. Televizorul şi netul e plin de negri, chiar şi Bucureştiul, însă la 60 km de Bucureşti nu se văd, nu se vede niciunul.
Când eram f. mic şi aveam Tammaguci, am întrebat un chinez pe care l-am prins trecând în spatele blocului şi i-am arătat litera în chineză care însemna "mâncare". Ei bine, el ce mi-a răspuns? " FU-O!!!!". Întreb iar: " FU-O!! FU-O!!". Cam mişto cuvânt, huh? :))
Când eram mic mai aveam şi Brick Game, jucam Tetris pe el :>

Dub Incorporation, pe 8 octombrie, în România

2011-10-02T12:42:00.000+03:00

Lăsând la o parte anunţul din titlu, ceea ce vreau să subliniez e că se întâmplă lucruri; nu, nu vine apocalipsa, nu se clatina barca. Nici Barca (cu sedilă). Cesaria Evora trebuia să cânte. Pe 7 şi 8 oct e Festivalul Castanilor, la Ploieşti. Apar furturi şi violuri de la Ploieşti pe programele naţionale de ştiri. Ploieştiul e o vedetă. România e o divă. Acest suflet, cu aprox. 20 de milioane de sufleţele (aproximativ, vom vedea la recensământ, marele eveniment istoric). Toamna întârzie. Elevul întârzie la ore. Mâncarea e baza. Numai cu burta plină poţi dormi până la ziua de mâine. Îţi oferă falsul, dar minimul, sentiment de siguranţă. Nu profităm mai deloc de timpii morţi de care dăm pe transportul public în comun laolaltă toţi o oală şi-un pământ, nu ştim să ne folosim de ei. Am auzit recent o expresie dragă mie: ochi cârpiţi de somn. Foarte dragă mie. Cum ar fi să stai pe bancă, într-un parc situat în alt oraş, să te uiţi la soaaaare, la pooomi, şi radio-ul să-ţi cânte în căşti " sun can burn your skin"... App, văd prea rar soarele zilei. Sau n-am timp să-l bag de seamă. Mi-am organizat viaţa în aşa fel sublim încât să fie dezordine peste tot. Am reuşit, deci, până la urmă. Gândesc, aşa, cu lunile, cu anii, înainte, dar absorb clipele de-acum. Hai cu chitara, cu castanii, cu dub inc, cu o pizza, toate toate toate în prima săptămână de la salariu. Romanul îmmi va ieşi o capodoperă, mereu spun asta pentru că am mereu un plan nou pentru el, unul mai bun ca precedentul. Sunt bun să structurez, să dau naştere la tematici; dar la scrierea romanului oi fi bun? Urmează să vedem. o sa am doar numai decât 22222222222222.2 ani , am toată viaţa în faţă pentru a scrie. Eu vă las, momentan, mă duc să plătesc netul, apoi mă întorc, în câteva ore, să mai postez ceva. Am glumit ;))

PASTILA NO. 3: Desperado - Lenea

2011-09-10T01:10:00.002+03:00

Melodia mea preferată! Vote it please :))

PASTILA NO. 1: Do You Believe In The Westworld?

2011-09-10T01:03:00.000+03:00

Sunt clasice de-acum conspiraţiile privitoare la America şi nu sunt deloc uşoare vorbele despre SUA şi mai pică câte unele mai apar altele mai sunt şoptite pe buze de muritori de foame şi totuşi legendele pleacă de la nişte adevăruri şi "adevărul nu se confundă întotdeauna cu dreptatea" (citez din Dilema Veche) şi ne dezbatem prin realităţi, antene, sinn-uri bibisi, ziare, reviste şi alte porcării...
Pe de altă parte sunt muuuuuuuuuuuulţi ignoranţi cu privire la orice; creiere activate numai de vicii şi plăceri gratuite imediate şi de prost gust; să nu vă supăraţi dacă vă spun că până şi cunoscuţii voştri, în majoritatea lor, dacă nu din greşeală şi unii dintre voi, sunteţi aşa.
Mesajul. "The medium is the message", spunea McLuhan. Un mare adevăr. Nu axiomă, dovezi sunt destule. Diferenţa între normalitate şi superficialitate, pot spune, stă aici: te interesează message through media, sau media itself? Ne învârtim cu cuvinte ne încingem cu curele s-au dus naibii răsăritul şi apusul acum sunt simboluri ale romantismului. Rahat! Ar trebui să fie simboluri ale vieţii ăsteia frumoase care nu se vrea a fi înţeleasă corect. Nu mă dau eu deştept, ci doar critic gibonii aşa cum fac mai toţi blogăraşii, se critică unii pe alţii. Însă măcar eu o fac cu un scop...

Ce-aş mai scrie !

2011-08-28T11:21:00.000+03:00

Ce-aş mai scrie pe blog, totuşi ce-aş mai lăsa câteva zile să treacă... Şi ce-aş mai consuma, mai înainte de a produce- crea- face... Asta îndeamnă oamenii la lene: consumul. zzzzZZZZzzzzzZZZZzzzzzZZZZzzzzzZZZZZZ (aşteptaţi postările adevărate; răbdarea vă va fi răsplătită)

APOCALIPSA

2011-07-27T23:34:00.000+03:00

financiară: americaaaaaaaaaa,,, îîî scumpa meaaaaaa, îîî scumpiiica meaaaaa, îîî nu te duuuuuce-n jooooosîîî ;))

îîî = lacrimi şi suferinţi

Din ciclul "râsuţ plânsuţ"

Anexa 1

[Folk You 2011] Proiectul Tivodar - Oameni de lut

2011-07-27T23:24:00.000+03:00

Dacă nu i-am mai văzut pe tivodari deloc, măcar să îi pun pe blog. Ei se mişcă, însă nu i-am mai "monitorizat" eu. Voi ce trupe tinere de folk, jazz, kestii de-astea mai soft, cunoaşteţi? Ah dar de ce vă întreb că oricum nu o să-mi daţi comment-uri.........

Fără legătură cu subiectul - vai, dar sunt imposibil, cum le amestec, nţ, nţ, nţ!! - ştiţi melodia asta? :D :> >:)

Despre Amy Winehouse (titlu fals)

2011-07-27T23:10:00.002+03:00

Mă simt dator, obligat fără forţă, şi totodată vreau foarte mult să împărtăşesc youtube-urile acestea cu voi. Cum ar zice cineva, totuşi, sunt un YTM (YouTubeMan). E vorba de "trecerea barierei limbii prin Internet". E vorba că oamenii nu sunt, cum credeam eu în copilărie şi cum cred multi alţii, încă, la maturitate, atât de diferiţi în capacitatea de a înţelege celelalte culturi, ceilalţi factori geosociali, tehnologiile, semi-privitivismul unora, arta, ş.a.m.d. .

Transpun o convorbire de pe FB:

EU: aia e vara. distractie mai multa, lucrari pe acasa,
inghetate si beri folosite in scop medical, ca sa nu faci insolatie
;))
cresc keltuielile
iarna cresc keltuielile pentru ca tr sa te incalzesti
numai primavara si toamna ce e mai bine..
sau nu prea
avand in vedere eventualul 14 feb, sau 1 si 8 martie-secaturi ale buzunarului
UN PRIETEN: e viata din ce in ce mai scumpa
EU: acum practic nu se mai poate sta fara tel, net(sau tv, pentru babaci), fara masina de spalat
au devenit milioanele niste hartii cu valoare relativa
e doar 1
nu mai e urmat de niciun 0
e maxim 10
10 hartii de 10 lei
deci
ce faci cu 10 lei? nimic
ce faci cu 10 hartii e 10 lei?
nu mare lucru
de*
tr sa te gandesti ce parizer sa-ti iei la 10 lei. ca asa, la un salam, la un carnat, dai dublu.
de-aia toata lumea e plina de pulpe de pui
ACELAŞI PRIETEN: ::D:D:
EU: si mereu oscilezi intre iesit in oras si mancare mai buna.
pentru ca netul, telefonul, curentul etc le platesti automat
ca nu poti sa stai fara ele
si mai ales cand apare o nevoie exterioara si neprevazuta de un milion.
pe care ti-l pastrasei pentru distractie timp de 2-3 saptamani
si tr sa dai milionul ala
ce dracului mai faci?
:))
zi
milionul
cate zerouri mai are?
asta ar fi buna de pus pe blog
TOT ACELASI PRIETEN: 0 de zero
am socotit
EU: ai socotit bine

M-am obişnuit ca atunci când aprind PC-ul să deschid şi facebook-ul, şi mess-ul. Sunt porţile spre comunicare nelimitată (în limitele ei). De ce să nu le ţin deschise?

http://www.youtube.com/watch?v=XZpCpfz5d84

Probabil se va găsi să mă întrebe de sănătate, nu că n-aş fi sănătos, cineva cu care n-am mai vorbit de hăhăhăt. Măcar să-i dau posibilitatea asta. New York City, the possibility to become? FB and YM, the possibility to be, to come... Sau, mă rog, poate eu sunt cel care după hăhăhăt de timp întreb pe cineva de sănătate.
Aici îl revedeţi pe caraghiosul care cânta despre România, care numai caraghios nu mai pare. Mersi Tudor de pe FB pentru linkuri. fac o paranteză pentru a vă preciza că ştiu foarte bine că nu prea are legătură cu subiectul transcrierea conversaţiei mele de pe facebook, decât aceea că pe facebook sau pe mess te poţi plânge. Râd.

A! Şi mai e Scott Dunbar, pe care îl puteţi vedea pe lista site-urilor pe gustul lui Apollo, care, apropo, s-a cam lungit, dar mai precis îl vedeţi pe, şi anume, aţi ghicit, YouTube.

3. Ignorantia neminem excusat

2011-07-04T23:58:00.001+03:00

<p>&amp;amp;lt;br&amp;amp;gt;&amp;amp;lt;br&amp;amp;gt;&amp;amp;lt;br&amp;amp;gt;Am&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp;&amp;amp;amp;nbsp; </p>Am tăcut. Urma cea de-a treia postare. Am tăcut, în principiu, fiindcă nu sunt genul care să schimbe orice, oricum, prin orice mijloace. Fiecare trăieşte cum vrea. Fiecare, în ignoranţă. Istorie, ştiinţă, tehnologie, umanitate, religie, economie globală, internet, război, aberaţii cu mase de adepţi, incultură, inversarea axiologică, totemism în secolul XXI, HAARP, chemtrails, codex, atlanţii, anarhisme, globalizare reactualizată, etc etc. pe de altă parte, serviciu, cumpărături, film, artă, consum, facturi, beletristică, ficţiune, politică la teve, somn. Adică nevoi primare, supunere totală faţă de societate, lipsă de interes pentru adevăr, complacere în minciuna care îţi asigură nevoile primare, şi mult mult mult divertisment şi fabulaţii ale minţii, cu evadări, trăiri inconştiente de clipă şi egoism pursânge şi total.

2nd. From above (FAB)

2011-06-27T22:39:00.001+03:00

Da, deci este adevărat că noi, artiştii (artişti în primul rând prin felul nostru de-a fi, transformând poate bătutul unui cui cu ciocanul sau alergarea după o muscă, o artă), putem da definiţii apropiate de realitate inspiraţiei. Şi aşa cum Michael Jackson zicea, într-un interviu, că aude toată muzica în capul lui, el doar transpunând pe foaie ce aude, aşa putem şi noi spune că materia primă din care facem arta noastră există deja, şi ne e dată "from above", cum zicea MJ în acelaşi interviu. Eh, el zicea aşa, suav, cu vocea aia a lui, from abooove...... Însă from above vin multe. Şi we're below what's from above.

Nu ne subjugăm completamente fromabove-ului (FAB-ului), ci cred, mai degrabă, că spunem că în egală măsură exista FAB şi merit propriu.

Totuşi. Vorbim aici de Michael Jackson. Perfecţionistul. Multilateraldezvoltatulşitalentatul. Cel care avea grijă de tot, în show-ul lui, de totototototototot. Să fi spus from above din necesităţi morale? Era..moral să zică aşa? Era...etic? Pur şi simplu dădea bine? Putea foarte simplu să-şi acorde lui şi numai lui tot meritul. N-ar fi primit prea multe critici. Pun pariu. Însă a fost ceva ce simţea că îl depăşeste. Ştiu, ştiu, atunci când te pricepi să creezi ceva, creierul îţi prelucrează paşii premergători (s-ar putea să fi strecurat o ambiguitate aici, sorry) astfel încât să nu te mai opinteşti în dificultăţi pe care le-ai depăşit mai demult, cu altă ocazie. Însă, de la a crea 40, să zicem, de melodii dance, care ajung, totuşi, hituri, dar care sunt uitate cu timpul, până la a crea 40, să zicem, de capodopere marca MJ şi numai MJ, care au capacitatea de a mişca orice inimă şi orice ureche, orice suflet, oricât de mare, de mică, de ascunsă ori de cvasiinexistentă?...........

Eu ţin minte ca alaltăieri că nu eram încă dat la şcoală, şi adormeam cu radio, şi ascultam ABBA, Ace of Base, Michael Jackson and so on. Ştiam că e muzică adevărată. Nu ştiam cine cântă. Dar ştiam că voi afla cândva.

1st. LMA tata; RIP Michael Jackson; RIP Peter Falk also, cu toate că alaltăieri

2011-06-27T00:25:00.001+03:00

Dacă putem noi vreodată să ne bucurăm pe deplin atunci când cineva se naşte printre noi. Mai ales dacă nu-l cunoaştem :)) Oameni buni, n-am să pomenesc de nimeni aflat în titlu; nu-mi stă firea, pe blog. sau, mai simplu, poate şi mai exact, pur şi simplu nu vreau. Totuşi, îl voi pomeni pe Michael Jackson în a doua postare, când voi vorbi de From above.

Versuri. Sunt puţine, rău, răăău, deci le pun pe blog:

ninge cu ziduri şi fulgii se sparg
în ploi de cărămizi
iei una de jos
şi cu ea mă ucizi

Ceva trist. Din punctul e vedere al meu şi nu numai al meu: traseul 1. Că e D, că e C, ceva nu merge, că, de!, aşa e în România via Ploieşti. Niciodată traseul ăsta nu pleacă la timp, ci mereu mai devreme. Cu un minut, cu două, uneori şi cu 7apte minute mai devreme. Te vede că alergi spre el, fiind la maxim 50 m distanţă, totuşi închide uşile şi fuge, mai repede ca tine. Logic, el e autobuz, tu eşti un simplu călător muritor. Şi cum se face că de multe ori vine o baragladină de-aia gen senzaţii tari anii '70, ca să te poţi duce mai zdruncinat, deci mai cu chef, la muncă.

Sincer, nu mai pot să tac. Mai am 4 luni şi fac 22, şi mă gândesc la Jacques Yolo, care zicea, într-o piesă marca Zale (declaraţie de avere, cu Pavel Stratan), "Declar c-am doi lobi sub cortex / 32 de dinţi / 23 de ani în spate / nu mai poţi să mă minţi". Despre ceea ce vreau să spun deci nu mai pot să tac voi relata în cea de-a treia postare.

Întârzii puţin cu postatul din cauză că ieri toată ziua am ascultat Michael Jackson şi m-am uitat la un film, azi toată ziua am cules vişine şi m-am uitat la un film dar la naiba azi e deja mâine pentru că e trecut de 12 ;))

Pe 8 iulie voi deveni, cum s-ar zice, licenţiat. Dar nu face nimic, urmează masterul.Mister Master-ul.

Încetez cu joaca. La culcare, maine servici(u)

Următorul pas

2011-05-29T22:33:00.002+03:00

Las Speciile să sune. Şi îmi amintesc minion şi de departe cele două seri aparte de Free Fest @Bucov din care ţin minte tot, mai puţin momentele când îmi ziceam că nu mai pot, că mi-e somn, că mi-e durere de picioare. Dar când vedeam oameniimuzicaberea si-atmosfera ...

http://www.facebook.com/iPloiesti?sk=photos

Acesta a fost momentul amânării celei de-a treia asta treimi. Nota 10 pentru tutorialele de pe Creative Monkeyz (puteţi accesa site-ul cu un click la Lista Blogurilor lui Apollo). Am văzut intro-introducerea (!) de o jumătate de oră în Photoshop- sunt semi-atehnic, foto ma pasionează doar în postura de consumator, aşa că am învăţat lucruri noi inclusiv de aici. Pardon, de acolo.

Au fost 4 seri nebune pentru mine. Consecutive. În plina sesiune sunt, mâine am un examen ;))

http://stirileprotv.ro/exclusiv-online/bizar/cartea-extratestrilor-farsa-sau-neputinta-un-manuscris-din-1400-scris-intr-o-limba-nedescifrata.html Manuscrisul voinic. Greu de priceput, cum să fie voinic un...manuscris? Ce personificare ratată mai e şi asta? Manufactură...rea de gură.. LOLgic

Ce? Vrei să-ţi zic despre politică, despre ce-am mai mâncat eu în ultimile zile? Suc de soc, mă băiatule! Drojdier al dracului, am pus la drojdie în sucul ăla de mă jur că-mi place! :> Şi astfel ţi-am zis politica lui Apollo referitoare la drojdie. ;)

Numaibeauniciodata, de la lista legendară a blogurilor care sunt pe legendarul gust al lui Apollo. Cei care au ură pe alcool vor plânge şi vor zice că lumea a ajuns rău. Cine a trecut prin ce se zice acolo, e mai mult melancolic, are deja-vu-uri, parcă retrăieste momentul. Chestia e că chestia asta e interactivă, deci unii chiar şi-ar putea citi commenturile primite în urma relatării unei întâmplări prin care ai trecut. Şi dacă n-ai avut mari evenimente de-a lungul vieţii tale alcoolice (da, viaţă alcolică, care merge în paralel cu viaţa privată, publică, familială, profesională, sexuală... dar să nu meargă prea în paralel, grijă mare la asta! ), atunci vei muri negreşit din cauza unei mari crize (criţe) de râs. Cum mor de râs şi la tweeturile lui punctg, căruia i-am dat follow. (repet, sunt Cremwurşti pe Twitter).

Andi Moisescu. PT CĂ până şi pălăria aia la care te referi când zici " jos pălăria!" zice "mă-nclin!".

Igloo Media. PT CĂ multe sunt acolo. Nu vezi oriunde aşa ceva.

CreativeMonkeyz. PT CĂ ai artă, tutoriale, RObotzi, oameni talentaţi, specialişti, amuzanţi.

Legile lui Murphy. PT CĂ ele..chiar..există. Şi sunt toate. Pe categorii. Ce vrei mai mult?

La mine în lista vieţii. Trăiască!!

Nu mai ştiu nimic de Proiectul Tivodar. Absolut nimic.

Am citit Geneza din Vechiul Testament. Mult sex pe acolo... LOLgic

+++++ theend +++++

Everybody dance with us (ed. a VI-a)

2011-05-27T08:00:00.001+03:00

Mai mult ca sigur, acesta este titlul festivalului naţional de dans studneţesc din Ploieşti. Cine nu a făcut facultatea sau cine nu a fost la facultate la zi, cine nu este angrenat în fenomene artistice, cu precădere cele de dans, mă înţelege cel mai bine când spun că a fost un privilegiu pentru mine să fiu în public, alaltăieri seară (de la 18:30 la 23:30), respectiv aseară (de la 19:00 la 23:15). Nebunia s-a ţinut la Casa de Cultură a Studenţilor Ploieşti, CCS, pentru cunoscători. Faptul că Bursucu' , coregraf la Dansez pentru tine, a fost nu numai preşedintele juriului, dar şi un veritabil MC (purtând dialoguri şi "pase" reuşite cu prezentatorii evenimentului, Mirceaaaaa Baganagiiiiuuuu şi Rraduuu Poopaaa!!), prezentatori, de altfel, încadraţi foarte bine pentru misiunea de a anima spiritele studenţeşti.

Am avut ocazia să văd pe viu câtă rigoare există în dans. Cât de greu şi frumos este în domeniul ăsta. Cât talent trebuie să aibă cei care apar în reclame, sau dansează în baletul lui Edi Stancu (am dat un exemplu), cât..cât trebuie să poată (şi pot) cei de la DFC (iar, DFC e doar un exemplu, cel mai la îndemână momentan). Am intrat, numai cu mintea şi sufletul, la masa juriului neoficial, prezent în fiecare ins ce analiza, uimit sau critic, prestaţia concurenţilor.

Şi cum la fiecare eveniment sunt mai multe condimente din genul celor care nu pot fi descrise, cam ca nişte legi nescrise, numai că vorbim de stări, vă înşir aici-şa nişte adnotări de pe telefonul mobil:

STEPS Ploiesti

Dans de caracter, modern, contemporan, inedit, secţiune individual cuplu grup echipă

Vogue, Bucureşti

Ionuţ Măcinic, Aaaatlantiiiiis!!

Gopac (caracter ucrainean)

Dans Tirolez (mori de râs: Bursucu' unui dansator din cei patru, care nu dansa cum trebuie: " Erai şi speriat că nu ştiai ce vine, erai şi supărat că nu-ţi iese!" )

TINERETUL OBOSIT (voi dezvolta ideea în cea de-a treia postare)

În mebrul juriului, şi coregraful de la The Sky

"întotdeauna capul trebuie să fie ultimul care se învârte"- c r i t i c o s f a t adresat unei concurente

Zizik, foarte populară printre studenţii de la UPG

Un dansator din Piteşti face animaţie în toată ţara

Zumba. Rumba cu samba cu un pic de salsa...

Irina Ciobanu, după mine, Marilyn Monroe de România

Nu mai rămâne decât să vă dau două linkuri:
http://www.valeaprahovei.tv/everybody-dance-with-us/

http://www.ploiesteanca.ro/party-time/evenimente/item/813-everybody-dance-with-us%E2%80%9D-concurs-na%C5%A3ional-la-ploie%C5%9Fti-afl%C4%83-c%C3%A2nd-%C5%9Fi-unde

OLE ! :-D

Omul Perete

2011-05-27T00:59:00.003+03:00

<p>&amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;Bin&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;gt;</p> Bine v-am regăsit! Vă scriu din nou, on 2011, May, 26. M-am gândit să public mai multe post-uri, aproximativ 3 (trei). În acelaşi timp. Mi se pare mai uşor să citeşti 3 postări scurte decât o postare lungă. Nu ştiu dacă blogul meu ia amploare (dar ce numesc eu amploare?, nici nu-mi trebuie, îmi trebuie doar vizibilitate) din cauza faptului că am pus URL-ul pe Facebook, pe Twitter (Cremwursti mi-e numele aici) etc. . Dar în mintea mea ia amploare. A început să-mi placă. Bloggăritul. E vorba şi despre un capitolaş dintr-un curs de la facultate, în care se povestea despre istoria new media, inclusiv a blogurilor. Chestia asta mi-a dat un nou suflu. E drept, acum sunt cu licenţa şi / sau sesiunea, pe lângă serviciu şi relaxarea mea (prin care, cum îmi place deseori să spun, îmi închei ziua).

Video-ul cu care am început. Bosquito, nene!! Să ascultaţi şi Madame Hooligan!!

După cum am zis şi în anunţurile din luna asta, m-am lăsat de scris poezie timp de un an de zile, pentru a ma putea reapuca de un roman, făcut ferfeliţă de nehotărârea mea. Acum, adun bucăţelele pline de orgoliu rănit, pentru a ieşi un roman mândru şi iubit! Urrrraaaa!!!!!

Am observat, data trecută, că la capitolul comentarii stau.......... 0. Cu toate că am fost aproape nebun în a părea aproape cerşetor de impresii. Oare dacă aş posta pe fb sau twit, tot 0 ar fi rata de commenturi?

Îmi las plete. Sper ca părul meu să fie suficient de rezistent, altfel, o să zic că îmi las... chelie...

Birloiu din Lista blogurilor lui Apollo îmi face mare onoare prin publicarea pe blog a unei poezii-manifest (ca importanţă, întâi poezie, apoi manifest), CE VREI CE POŢI CE PORŢI. Săvedemsăvedemsăveemsăvedem......

Acum hai să punem şi o pooooză...

Acum hai să-i dăm importaaaaaanţă......

Şi acum, să precizăm că din cauze obiective, cea de-a doua postare va apărea pe 27 dimineaţa (considerând ora 01:00 ca făcând parte tot din ziua de 26, neîncheiată).

Arătaţi voturile !!!!!!!!!!!

2011-04-27T00:56:00.004+03:00

Dragi concetăţeni. Stimaţi colegi de raha... de preţu.. de băse. Denepreţuiţilor români. Unii dintre voi aveţi talent. Alţii dintre voi aveţi talent la stabilirea preţului de aproximativ 1, 67 E / vot. Unii dintre voi aveţi un "talent" în a vota pe Ţuţu în defavoarea unui Cosmin, ca să păstrăm stilul, sau unui Dinu, ca să păstrăm nota, sau unui Ballance. Aceiaşi cu stabilirea preţului uşor pe lângă sumele rotunde nu dovedesc deloc talent la... informarea telespectatorilor. Voturile, am înţeles, aşa era formatul, nu trebuiau divulgate; însă nici acum, la final, când voturile se materializează în bani? Arătaţi voturile, voi, cei din echipa Românii au talent!! Avem dreptul ăsta. ( "după încheierea ediţiei", ca să citez marile ziare ;)) , mai curând în cursul zilei de miercuri 27 apr. a..c., s-au dat procentajele. mie îmi vin newslettere de la Pro TV pe adresa de e-mail. Ţuţu 29%, Ianău 24%. Incomplet. Mai cercetez. Abia acum, miercuri la ora 20:00 am deschis calculatorul.).

(am găsit:
http://www.protv.ro/stiri/vezi-cum-i-au-votat-telespectatorii-pe-cei-12-finalisti-de-la-romanii-au-talent.html ). Deci, luni seară a fost finala, şi abia miercuri s-a publicat tabelul cu voturile; nu sunt de părere că a fost mânărie; însă vroiam voturile: simplu.

------ Muzica în Praktiker. O lăudam, cu ceva luni în urmă. Şi acum o laud, cu toate că s-a schimbat. Auzim Sinead O' Connor, Cher, Bjork, ceva gen blues, acid jazz, mai multe, mai multe. Însă după ce peste o sută de zile nu s-a mai auzit nimic în Praktiker, poate şi ce este prost mi se pare bun. Eh, acum sunt în concediu, ascult cam altfel de muzică. O s-o detaliez curând. Sau... poate nu. Voi ce ziceţi?

------- pastilă: Sak Noel- Loca People, sau Simplu- Puppet? mmmm dance with your finger in the air mmm mmm ...

------- Întrebare. Necesită răspuns. Necesită. Necesită. neceee-sităăă. Se mai sinucid emo? Sau aceia au trecut la facultate unde au dat de greu, sau s-au angajat? S-au sau angajat?

-------- În nota blogspot, dincopilariamea. Să adaug la listă, să nu? ce părere aveţi de lista mea de bloguri? Pe care să păstrez? Pe care să scot?

------- Unii fesbucheri au auzit de Soros. Eu am citit ieri o carte a lui. Să ne trăiască! Nouă, celor ce trăim şi facem, cică, economii. Şi celor care nu.

/// pozele. apr toate d p sibilidomdom /////

/// bucuros ca a venit din Piatra Neamţ dl. Baghiu. Prezent în lista blogurilor pe gustul meu ///

-------- Voi ce aţi făcut de Paşte? Eu nu am mers să iau Lumină. N-am ţinut post. Nu am mâncat foarte mult. Însă am avut un miel viu. Şi am cercetat pe Wikipedia despre creştinism, iudaism, Iisus Hristos, etc. . Deci eu am trăit Paştele. Voi ce aţi făcut de Paşte?

Brrrrrrrat !!!!!!!!!!

2011-03-26T00:00:00.000+02:00

Sunt omul care citeşte în pauză, la serviciu, Dilema Veche, proză scurtă, poezie turcă. Sunt omul care e invitat de fiecare dată de colegii care cumpără ziarul Adevărul să primească suplimentul literar al Adevărului, spre a-l citi. Sunt omul care în timpul 'liber' de la fostul loc de muncă citea DV număr după număr, fără excepţie; chiar şi Foreign Policy, vreo 2 numere (o revistă care se citeşte în foarte mult timp). Asta, printre Libertăţi, Click-uri şi Cancanuri, biensur.

În Dilema Veche 14-20 oct. a.c., în cadrul Dosarului Dilema, Prietenia .. ..la o bere pe facebook. Abordări din multe puncte de vedere, aduse de exemplele şi judecăţile diferite, au dus spre acelaşi rezultat. Se pare că şi cei ajunşi la o anumită vârstă văd acelaşi lucru cu cei tineri. Faptul că lumea Internetului completează lipsurile de socializare a lumii reale. Faptul că acum 10 ani, site-urile de socializare aveau ca efect diminuarea nevoii de socializare face-to-face, pe când acum, acestea, la general, au rolul de a facilita socializarea 'reală', asigurând spaţiul logistic unei socializări 'virtuale'. Pun apostrofuri pentru că nu vreau să pun ghilimele şi pentru că vreau să spun că şi socializarea aşa-zisă virtuală tot reală este, numai că diferă ca de la cer la pământ una de alta. Vreau să mai spun că s-a produs o extorsiune a comportamentului tipelor, devenind mai băieţoase, vreau să mai spun că acum gesturile intime apar poate mai mult între prieteni decât între iubiţi, nu mai există ierarhia relaţiilor între un el şi o ea care a fost odată; acum, lucrurile sunt mai dinamice ca vremurile în care trăim, poate, sunt legături care îşi caută singure dezbinări, sunt revoluţionări mentale. Într-un dosar DV se trata subiectul apariţiei unei noi perioade în cadrul vârstei umane, între adolescenţă şi nivelul de om tânăr; tinerii au în ei atât maturitatea, dată de biologie, cât şi adolescenţa dată de mediul social, mediu neschimbat din cauza dependenţei: financiare, etc. .

Poate dacă schimb subiectul şi vorbesc despre Japonia, ceea ce stă scris mai sus poate fi tratat ca pe un simplu subiect. Ceea ce poate şi e. Luasem un premiu important acum 2 ani, pe 31 martie, însă nu cred că apar în lista de la Direcţia Cultură de la Primăria Ploieşti, cum ar fi fost şi normal. Am plecat de la un cenaclu literar, am mai rămas 10 puncte procentuale, din cauză că nu s-a mai sprijinit cu forţe maxime tineretul, categorie pentru care am luptat. Am început să îndrăgesc versurile de hip-hop liric underground. Limba românească, la loc de cinste aici, conştiinţele treze şi libere, asemenea.

A înviat denumirea de party-la-colegu'. Connaisseur-ii ştiu care coleg. M-am văzut cu câteva persoane pe care nu le-am mai văzut de mult timp. Acolo, dar şi în altă parte. Am recreat legături latente, am adormit altele. Dinamism, eficacitate. Vax : )) . Dau licenţa pe o temă care are legătură cu războioul din Irak din 2003. Acum sap sub mormanul de minciuni americane.

Of, viaţă, viaţă, ieşi din cort şi pune-mi-te iar pe danţ... Am fost la concert Specii. Klumea, baieţii. Să trăiască cât vor ei. Duminică va fi 27 martie. Anul trecut, duminică a fost 28 martie, când am postat pentru prima oară pe blogul acesta. Ca promisiuni în avans, voi termina postările neterminate, voi finisa postările nefinalizate şi le voi posta şi pe acelea, şi voi propune ceva olecutză mai interactiv, cu postări lunare, cu legături dubioase rău de tot şi, de ce nu?, cu o doză de nebunie. Veţi vedea!

Nokta instrumental

2011-02-28T21:08:00.001+02:00

Când nu mai ai curajul de a vorbi, mai ales despre vise şi visuri, taci, sau vorbeşti, cu voce scăzută, fleacuri. Şi rămâi un om...obişnuit. Nu zic mediocru, ca să nu te ataci. Schimbând subiectul, am de adăugat pe marginea acestui subiect următoarele: have fun! .Probabil melodia asta instrumentală ar trebui însoţită de imagini din Egipt, din Libia... (de la Vama Ploieşti...).Însă nu am spirit jurnalistic în mine. Poate ar trebui să precizez că pe omul ăsta, Rachid Taha, l-am mai prezentat în postările mele. Şi oamenii încă se mai întâlnesc; legăturile se menţin, pier, se formează şi se metamorfozează sub privirile mele; dar, cu privire la subiectul ăsta, momentan am privirile fixe. Reci.

În mod cât de cât public,

2011-02-12T23:48:00.003+02:00

judecând după numărul de vizitatori, îmi cer scuze că am lasat de izbelişte, asemeni unor opere neterminate "terminate pă viaţă", anumite postări de mai demult. O să le continui din punctul rămas, nicio îndoială; acum să vedem şi când... ;))

GENERIC & DAN CIOTOI - S-A RUPT LANTUL DE IUBIRE

2011-02-12T23:45:00.001+02:00

Astă-vară am auzit pentru prima dată muzica asta. de fapt, toate cele de pe CD-ul arătat în imagine. Venise fiul nelegitim al tatălui meu :)) (de fapt are peste 25 de ani şi sunt colegi de muncă, însă e îndrăgit de către noi toţi ) cu CD-ul ăsta, şi l-am ascultat în curte câteva weekenduri. Muzică bună, mă! Mi s-a mai zis de Albatros, am cautat pe youtube, iar muzică bună! Pe când eu, de regulă, fssssdâgâm, poc fâsss gâdâm toc toc poc fsss :)) electronică.
Bă, muzica bună s-o căutaţi! Am văzut un interviu în direct deunăzi cu Tudor Gheorghe. Spuneţi-mi şi mie cine mai e şi cine mai cântă ca el. Şi ce cântă şi ce se cântă...

Ce versuri şi cântece de o morală înăbuşitor de pacifistă, dar şi realistă, exceptând, după părerea mea, substratul religios, ignorând momentan trimiterile la ganja, căutaţi versurile pe net la melodiile reggae şi dancehall, obişnuiţi-vă cu jamaicana, şi doar aşa puteţi afla, pe drept şi nebruiat, mesajul, mesajele, cu sutele, cu miile, mirifice!

Viking metal, o muzică foarte accesibilă şi plăcută, Eluveitie-Brictom ca stare, şi nu neapărat ca şi calitate.
Nu ştiu... Eu caut şi găsesc. Şi întreb lumea pe mess: c f?mi se raspunde: mă plictisesc. Cum dracu"??........................................

Măi, să fie!

2011-01-26T00:45:00.000+02:00

Când mă întorceam acasă, pe la 8 fără, seara, m-am oprit în loc şi am numărat; ieşeau 15 la alea mici, 27-28 la alea mari; încă o dată: 15, 26-27. Deh!, n-am numărat eu bine. Oamenii se grăbeauş maşinile, nici nu mai ştiai când porneau sau când opreauş parca sunetul era acelaşi, fiindcă sincroanele făceau ca cei care virau spre dreapta să oprească exact atunci când virau cele care doreau spre stânga. Şi 15 secunde îi rămâneau pietonului îngheţat să-şi salte bocancii prin fleoşcăiala generală, până la trotuarul şi mai general; dacă nu eşti cu ochii pe Verde, pierzi, automat, 3-4 secunde. Adică un sfert din timp!!

Danzel - Pump It Up (OFFICIAL VIDEO)

2011-01-22T00:04:00.001+02:00

Mai ţin minte, eu băiat cuminte, când prima dată când am fost într-un club (sau prima dată când ţin minte :P ) a fost la Balul Bobocilor. Al Bobocilor de liceu. Eram peste jumătate de clasă acolo; era prima dată când colegii mei îmi păreau interesanţi; mai departe, a doua oară când mi s-au mai părut interesanţi a fost în ultimile luni de liceu--maturi, cât se poate, cu aspiraţii spre diferite facultăţi, capabili, tineri, cu chipurile întinse şi pline de viaţă, cu dedicaţii pe tricouri albe scrise cu markerul, apoi, după desparţire, sentimentele de prietenie şi recunoştinţă ae colegilor mei faţă de profesori, chiar şi faţă de profa de fizică, sentimente care apar în mod natural, pentru că profesorii nu sunt pentru a fi urâţi, nici nu pot fi aşa- în Club Op.. Diva a fost Balul, multă muzică, printre care şi Pump it up.

Acum,
ziua există
luna pe cer persistă
n-am vrut să mă aşez
până în miezul nopţii
pe banca vis-a-vis
statuii lui Nichita
(n.n. Stănescu)
(n.n. Parcul Şahiştilor)
din respect pentru 15 ianuarie,
ziua de naştere a lui Eminescu.
de aceea am dat mesaj Mihai-lor
cu La mulţi ani!
Am savurat 4 caşcavele cu bacon
la Mac
cu 5 minute înainte de 00:00.
Asta după o seară în Doroftei
de după un concert folk la Sindicate.
În altă ordine de idei,
am carnet nu-l ud că rugineşte.
00:05 mă atrage statuia sau
îmi place fast-food-ul?
Iată-mă mâncând un cheeze
de la o shaormerie.
Sunt incorigibil.
Credeam că sunt acasă
la 10 jumate.
Cămaşa mi-o pătez cu varză.
Următoarea la rând.
În faţa statuii lui Nichita
nu regret nimic.
Lumea e amară.
Şi ce dacă?
Atunci, n-o gust!
Ah şi vroiam să spun
nişte chestii poate dintr-astea.
Şi probabil de-asta am blog.
Timpul, ca şi omul, e limitat.
Răgaz ai doar cu sacrificiu.
Somn? Crede-mă,
nu-l vrei pe tot!
Banii? Ducă-se-n pustie!
Am terminat şi cheeze-ul.
Somn uşor.
Mâine dimineaţă,
până la ţintă,
din nou o să mor.

MAVADO LIVE IN QUEENS NY 03/27/2009

2011-01-12T11:21:00.000+02:00

Când trupul cade fără vlagă viu
încep să scriu încet să scriu
încet să scriu încep să scriu
şi trupul pică fără vlagă mort
să mă distrez fac un efort

Happy new 20000011111

2010-12-31T18:27:00.001+02:00

!!!

Green Hours. Buc.

2010-11-22T22:23:00.002+02:00

Eram dator cu asta. Tocmai în seara asta am mâncat pentru prima oară fistic. Tocmai zilele astea am reuşit să ţin timp de mai multe zile o braţară (în afară de ceasurile de pe vremea când eram copil). Tocmai anul ăsta am realizat că din 2006 până acum au trecut nu mai puţin de trei ani. La fel cu 2005...tot trei ani.

Bucureşti? Din 2006 începând. Poate şi până atunci, însă nu-i puţin lucru să îl descoperi. Tu, ca provincial, că nu-mi poate spune nimeni că 60 de mii de metri sau de minute de călătorie nu înseamnă mare lucru. Aşa e, nu e mare lucru. Însă micile detalii nasc marile trăsături.

Unde am fost prin Bucureşti? La birturi, la Mac, la KFC, Sala Palatului, Lăptăria lui Enache, Academia Română, Biblioteca Nu-Mai-Ştiu-Cum, Universitatea Bucureşti, in Regie, la Valea Regilor şi la... Green Hours. De patru ori, pare-mi-se. Mereu cu alte ocazii, mereu cu alţi oameni. Intraţi pe site, să vedeţi mai bine pub-ul.

Mi-am amintit de mongolia.ro . Păţesc la fel ca şi cu dandaviddandavid. Indubitabil. Pun pe lista blogurilor lui Apollo în speranţa că Aristotel va citi. Ştiu eu care Aristotel. Însă pe 2 dec. e lansarea unei cărţi pe care mă bate gândul să o cumpăr.

Încă o dată, mă simt incapabil să scriu detaliat chestiuni de genul "cum o fost in green hours". Tocmai de aceea m-am forţat să scriu chestiuni semi-autobiografice în poate viitorul meu roman. Poate nu sunt genul. Poate sunt genul de a sintetiza totul într-o goană după aur. Prefer Cu ochii-n 3,14 de pe ultima pagină a Dilemei vechi, unde-s chestii scurte cu bulinuţă (nu roşie). Dinamism. Şoc. Detaliu. Short and sweet. Totuşi, cuprinzător. Variat. Un pic de verde, de albatru. Mozaic. Original. Pentru că n-am un subiect. N-am zece. Sute sunt. Zece sunt ale mele, zeci vreau să le transmit mai deparete de unde le-am aflat spre unde vreau să se afle.

Aş scrie ceva despre dimensiunea axiologică. Şi despre neînsemnatele procese psihice care dau înapoi la nivel de omenire, istorie, draci, laci. Melci scoici raci craci.

Dragi tovarăşi şi pretini, aceasta nu reprezintă o justificare, ci o detaliere asupra modului (pe care nu-l prefer, însă cred că mă preferă el pe mine) în care scriu pe blog. Staţi liniştiţi la locurili voastre!

MOVADO live in Viena 11.08.2010, mel. de fundal Never believe you

2010-11-14T23:15:00.000+02:00

Să comentez piesa Breaking News a lui Michael Jackson? Să mă îndoiesc de autor şi interpret? Nu îmi pasă. Mie îmi sunt suficiente operele lui MJ-cel-în-viaţă. Aştept să mai treacă timp (nici acum nu s-au făcut publice toate poeziile lui Nichita Stănescu) :)

Mă gândesc încă de acum doi ani să învăţ să cânt la chitară. Poate pâna la 25 de ani voi reuşi să încep studiul :)) . Măcar să îmi permit să iau acorduri aproximative după linii melodice simple. Cum ar fi.... pac pac... Cancion del Mariachi... un fleac :))

E prima oară când aud pe cineva poate chiar trecut de 70 de ani care zice că religia e foarte periculoasă, în general, din cauză că e lege că dacă te naşti catolic, trebuie neapărat să rămâi catolic, în mentalitatea catolicilor; şi cu ortodocşii la fel, etc. Îmi venea să intru în vorbă cu omul ăla, însă mă grăbeam spre serviciu :P

Mă! Tot voi citi eu Confesiunile unui cafegiu, de Gheorghe Florescu. Atâtea chestii interesante scrise acolo... Până una-alta, mi-am luat FP ;))

Cica chinezii nu-şi înşeală nevasta, ci o confundă. =))

Dan david dan david dan david m-am plictisit de câte ori ţin să-mi reamintesc să citesc poeziile lui. Vai de capul meu. :(

Cică actriţa Nicole Duţu filma scena morţii personajului Octavian, într-o telenovelă românească. S-a trezit, ulterior, cu un comment pe profilul de facebook: "Vineri zi geroasă, Octavian mort, actriţă mortală". Fparte original şi curtenitor comm. De la cineva care a cam fost de faţă ;))

Opulenţă doar la noi? Burj Khalifa, până în prezent, grad de ocupare... lol, 75 din...900 :-??

În arhivă la Jurnalul Naţional, vineri 22 oct., articolul Paulei Tudor- Bine de octombrie: touching :X :(

Am o întrebare: pot să ţi-o pun? ;;)

----------------------------------------

Aşa, am terminat cele 10 puncte pe care anticipasem să le ating rezumativ şi emoticonal întru ceea ce ar fi devenit o a treia comasare, ÎNSĂ:

Blogurile pe gustul lui Apollo sunt şi pe gustul meu! :D

on an island, blogul lui Ştefan Tivodar, jumatatea Proiectului Tivodar (parţial, blogul ăsta e amintitor de Proiect; am mai fost, în Ploieşti, l-am luat acolo şi pe Carbo VB, şi pe frati-miu, a fost fain. Au fost în Suceava, am anunţat persoanele pe care le ştiu eu acolo că "vine Tivodar la voi, neneee!! ").

amice.incotro Un chestionar foartetare. Trecută de pionieratul literar tipa, aproximativ arzând aceleaşi etape, în stil diferit, bineînţeles. Întotdeauna colega-mi :D

alexunu. un blog foarte foarte citit şi vizualizat de către mine. până în momentul în care am pus blogul la lista asta... nu ştiu de ce... Jazzy moods :X

baghiu. inconfundabil tipu' ;) a jucat un rol principal în a considera vara lui 2008 una reuşită. respect

Bîrloiu, maxim respect pentru faptul că nu tace, pentru faptul că e pe aceeaşi lungime de undă cu mine, pentru faptul că mă evocă în postările lui, pentru faptul că are nişte pasaje de proză absolut ameţitoare pentru mulţi, chiar şi pentru mine. pentru că e un blog complex

Restul, data viitoare.

La fel, Green Hours Buc., SOON

Green Hours. Buc.

2010-10-29T23:24:00.002+03:00

---------- s o o n -----------

1000 de cuvinte

2010-10-20T23:20:00.002+03:00

Ne mai rămân o mie de cuvinte ca să terminăm ce-am început să zicem cu toţii, indiferent de subiect. ne mai rămân cât ne dorim. Nu mai e nimic; doar natura şi trenul. Ceaiul servit, concertul de vioară de diseară, de la destinaţie. Primele fumuri de ţigaretă şi primele adieri de vânt. Primele frunze. Primul pămnt. Convorbirea e pe final, gazdele ne aşteaptă, de la depărtare par de parcă se aşteaptă pe ei înşişi, nişte regi. O mie de cuvinte şi trebuie să devii autocenzurat, şi cenzor discret.
De ce nu ne-ntoarcem? pentru că, de fapt, mergem aproape în cerc.
Când zici o mie de cuvinte, te poţi gândi la ordinea lor, la ierarhie, la lingvistică şi energie. La ultimile, la primele.
Urmează Proiectul Tivodar, urmează proiectul de 22 de ani, urmează proiectul B, proiectul rev, pentru fiecare trebuie o mie de cuvinte.
Când mănânci ceva dulce şi ţi-e sete, poate amâni momentul apei, doar aşa, să mai rămână. Aşa si cu momentele bune. O mie de cuvinte la inceput, o mie de cuvinte la urmă. O savurare inversă, dacă mi se permite. Până aici.(savurare inversă)---(savurare) De aici încolo. Până aici. Etc. .
Am adăugat un blog la lista lui Apollo. Am intrat pe el de vreo 10 ori, dar nu l-am citit niciodată până acum. Însă simt eu că e bun.
Pace.
Un cuvânt.
999?
Rândul vostru.

Sub Focus - Rock It

2010-10-02T23:23:00.000+03:00

Marele test al comunicării

2010-09-28T21:21:00.001+03:00

Dacă aş începe postarea asta cu precizarea că sunt student la Comunicare, v-aş da un punct de plecare greşit. Facem, deci, abstracţie de lucrul ăsta. Vorbesc cu voi, puţinii mei blogcititori, pe majoritatea vă ştiu, mă ştiţi. Vă ştiţi, mă ştiu. Mă cunosc îndeajuns încât să nu mă hazardez, cum făceam odinioară, să nu mă hiperventilez înspre inducerea unor gânduri aiurea. Aiurea, adică aşa cum am întâlnit eu. Pe net, vorba aia, suntem dracului în secolul 21 încă de pe când eram un puşti. Acum, în secolul 21 la 21 de ani, am întâlnit pe net. M-am întâlnit şi pe bune cu. Marele test al comunicării, oameni buni, nu l-a trecut. Cu toate că era unul miiiic, unul mic de tot. "Cine deschide toate porţile, le poate închide pe toate", ştiu eu de undeva.

Scrie, Aristoane, lasă-l pe Apollo să doarmă.. ce trebuia să fie Apollo, şi ce-a ajuns... fac ceva pe kiturile lor de evacuare :))

Sunt irizat...irishat...iritat, mai târziu

2010-08-24T22:23:00.000+03:00

Damian Marley vexation of spirit is a waste of time physical conflict is a waste of flesh carte veche cu poveşti despre marocane în djeballe ca ielele în minţile aproape nebune şi sufletul plăpând al autorului citit de mine în pauzele prelungi de masă de la serviciu Toma George Maiorescu- Noapte bună, Săgetătorule!, Marilyn Manson, repar încărcător de Nokia cu mufă subţire . . . .

Din nou, în Irish Pub, Proiectul Tivodar. Intraţi pe ...on an island de la lista blogurilor pe gustul lui Apollo pentru detalii. Fac pe dracu-n 666 şi ajung acolo. Asta după ce, tot în Irish, duminică seară, a venit Teo de la Deko. L-am mai văzut o dată live, vara trecută, şi când am auzit că vine, mi-am zis că trebuie să-l văd. 20 lei pentru un Guiness la draught şi fix o oră de Teo? A meritat! Toată lumea a râs cu lacrimi. Nici nu se putea altfel, fiindcă cei care au venit au ştiut la ce să se-aştepte. Însă cei luaţi la mişto pe parcursul show-lui... nu ştiu dacă le-au dat lacrimile de la râs sau...de la altceva... :))

Sfârşitul postării... nu scriu romane aici :D

Parcă se redefineşte...

2010-08-11T22:54:00.000+03:00

Impulsivii au mult de pierdut în viaţă; de ce aleg unii, cu bună ştiinţă, să fie aşa, nu ştiu... Unii se inchid în chestii dulci , siropoase, în mii de poze cu flori, şi nu le pasă de mizeria umană, de mizeria apelor, de British Petroleum... Numai poze cu flori, numai călătorii la concerte, în timp ce privesc lucrurile rele ca pe ceva ce nu îi ating... ca pe un mic punct, la orizont, nevrând să înţeleagă că pentru cel de departe, punctul acela mic reprezintă ceva foarte mare şi bubos...
Şi lezarea propriei persoane este, pentru mulţi, insuportabilă, chiar dacă vine în urma unui sfat binevoitor, a unei sugestii, a unei mici muştruluiri etc., care are caracter dojenitor întru construire, şi nu mustrător întru distrugere.
Cine poate şti, Otilie enigmatică, cine eşti tu? Eu şi tu ştim. Este asta ceva care te jicneşte fiindcă te-am pomenit public? Şi...care public, până la urmă? Că nu cred că mai mult de 30 de persoane mi-au vizitat blogul, în o jumătate de an...
Pentru unii urmează facultate; la modă la facultate este să rămâi aşa... ca în liceu. După facultate, master. Îţi ocupi timpul învăţând, practicându-ţi hobby-urile, muncind orice, sau ceva part în domeniu, distrându-te. Cu prietenii, cu familia. Însă tu îţi alegi prietenii, au ei te aleg pe tine? Şi, atâta timp cât nu îţi fac rău, de ce nu-i primeşti pe aceia?
V-aţi gândit vreodată la couchsurfing? Unii se mai gândesc; vreo 4500 de români; pe tot globul, poate chiar milioane. Asta, ca un alt point of view la chestiunea cu "hang out with"; parcă se redefineşte...

Pentru căci deoarece

2010-08-07T17:52:00.000+03:00

PENTRU CĂ TOT S-A ÎNTÂMPLAT
la freefest Bucov să reiau legătura cu cineva, i-am zis asta: " şi cu toate că ştiu, nu înţeleg; şi în acelaşi timp îmi place şi mă feresc". Aceleiaşi Otilii enigmatice, (...) şi................ Nothing else matters pe scări la Palat, apoi în spate la Mall.

PENTRU CĂ TOT AM FOST RUGAT
de cineva cu aceeaşi zi de naştere:

1. Catren care se corectează singur

Când în sfârşit am reuşit
să-ţi deschid inima,
am văzut mulţi oameni mişunând prin ea;
Iubito, ce peisaj ~~grotesc~~ firesc!

2. ...n-avea nicio grija, sunt pământean;
dacă vom fi împreună, jur că nu te vei simţi în altă lume;
pământean sunt, te asigur!

3. Un baros scăpat exact pe os

un bolid intrat în colaps
gravitaţional şi sferic
aplicând o forţă brută pe pereţii
scunzi, metalici,
ai buncărului unde stau pe întuneric
îmi trânteşte în timpane decibeli
mai mulţi de-o sută
şi m-alatură
de oameni surzi, simpatici.

4. Ramms+ein

Ţevile nemţeşti înfipte în inima mea
pompează sânge înspre casele oamenilor.
E cutremur şi toată lumea râde
cînd sunt acoperiţi de tavane şi vulturi şi stele.
Mi se rup degetele de la sine şi se duc
pe scena improvizată
din gîndul şi trupul meu,
îşi bat încheieturile cap în cap
şi îşi injectează argint viu
imediat pe sub piele

5. Lucie

şapte guri cereau mâncare
două mâini dăruiau bătaie

şapte guri cereau mai mult
patru mâini se-mpreunau a cult

ceasul s-a stins în locul lumânarii

e foarte nevoie de lumina pe-aici

6. Motiv?
pentru că sunt nativ
între zodii
cu ascendent în sedativ
dar să nu vorbesc în dodii
motiv?
ca să nu devin emotiv
motiv?
dacă nu scriu, devin inovativ
şi rămân aşa
până nu mai sunt viu
motiv
pentru că ştiu
că încă nu-i târziu
pentru ca
poate cândva
să pot
realmente
motiva

PENTRU CĂ TOT NU MĂ POT ABŢINE
să laud Proiectul Tivodar, pentru caracterul de astonishing pe care l-au avut de-a lungul celor două seri duminicale de concert în Irish Pub- The Sham Rock, fostul Hailaif, 18 şi 25 iulie(pe tivodar.ro, prezent la bloguri pe gustul lui Apollo, găsiţi impresia lui Ştefan Tivodar referitor la serile din Ploieşti). Alex Nichita, Aurica, Miruna şi Ştefan Tivodar. Aşadar, la 12 şi jumătate seara, pe o bancă din faţa statuii lui Nichita (Stănescu), savurând un cheese luat de La Pappy, ce seară, ce seară, tot de un nichita ploieştean cu păr bogat şi un nichita tivodăresc, cu talent la scris, făcută. Da, revin la prima postare de pe blogu-mi. A doua duminică, regăsire, buburuze, poftă subtilă de buze, un pic cerebral, şi iată-mă obosit, dar jovial, făcând podul de sus şi unind stările ca podul pus între libertate şi serviciu, apoi bloguri, commenturi şi... somnoriciu'...................................................................................................................................

Breathe once; again; now, stop breathing!

2010-07-08T22:22:00.002+03:00

The Korgis - Everybody's gotta learn sometime (Laidback ...)

Aceeaşi muzică în Praktiker de 5 luni sau poate şi mai bine. O cunosc, o iubesc,
o cânt prin magazin, în mod involuntar uneori.. Leeeeave your love iiin, remix al unei piese
semnată The Korgis. Muzica. În compania căreia sunt eu însumi. Doar pe muzică mă gândesc să-mi iau pseudonime... : Dan David, David Dragu....măcar îmi păstrez numele de familie intact.

Tot între muzici gândesc faptul că Cize e bunica mea. Cesaria Evora. Bunica
mea tânără, desculţă, cu răgazul de un mic tutun la fiecare cântare. Care găteşte
pentru vecini. Bunica mea. Cize. Sub muzici mai vesele, ca sub o ploaie de vară,
mă gândesc la un mic dejun insuflat de un prezentator de teleshopping:
în mixer pui o jumătate de ceapă, o jumătate de lămâie,trei cuburi de brânză topită
şi o conservă de peşte. Pasta aceea are un gust perfect pentru un mic dejun...

Când puneam la cale, eu cu Carbo VB din lista de bloguri pe gustul lui Apollo, să răsturnăm Ploieştiul, asa cum o buturugă mică poate răsturna o...buturugă mare, m-am gândit ca primul post al acelui blog să fie unul care va trasa presupusa lene în a prezenta unele lucruri; aceasta presupusă lene se poate observa şi aici, la renovatio apollo. Priviţi ce anume vroiam să postez:

" o căutare pe google 'mita biciclista' poate fi dezamăgitoare,
acolo reluându-se aproape la nesfârşit poezia aia ştiută de toţi.
deoare...ptr că nu sunt copipeistăr de text, imi permit să fiu
copipeistăr de link. Aşadar, iată câteva linkuri, care ne dezvăluie
ce a făcut Miţa (a existat,da!) înainte să cadă de pe bicicletă:

http://v4vintage.blogspot.com/2009/05/mitza-biciclista.html
http://www.flickr.com/photos/norida/2236996347/
http://blog.360.yahoo.com/blog-xUyTFdoofaf5DS_k2z1qRHNS?p=1227
http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Mih%C4%83escu "

GAGOOL

Pe final de postare, Gagool, înţeleapta tribului din filmul Insulele Regelui Solomon, avea o vorba pentru un americănaş: titlul acestei postări. Comentarii? :D

Cine are urechi, să asculte; cine are ochi, să vadă

2010-06-07T12:53:00.000+03:00

Stau cu reportofonul lângă mine şi, deşi trebuie să scriu un interviu, îmi vine să apăs "record" şi să mă intervievez pe mine însumi. Sau doar să monologhez. Noi trăim în vremuri în care ne iluzionăm că suntem post-umani. Şi aşa şi este. Noi trăim în vremuri în care a fi puternic, rău, bazat, cu impresii, este, pe lângă o necesitate, plăcerea lu' dracu'. Da, da. Ne complacem la maxim. Maxim am spus! Sau pur şi simplu nu vrem să comunicăm naibii ca lumea cu ceilalţi. Şi să nu ne mai stabilim legăturile cu alţii doar după cum vrem noi, fără să justificăm asta cumva, cândva. Şi după mult timp este bine. Dar cândva. Pentru că "mult timp" pentru cineva de vârsta mea, spre exemplu, este mai puţin decât pentru cineva mai în vârstă.

Aşa este, M, un an e mult prea mult ca să mai pot purta macar dialoguri de suprafaţă, umplute de zâmbete de complezenţă. Nici măcar atât. Te poftesc pur şi simplu unde ai chef sa mergi. Inclusiv.
Aşa este, D. Poate vorbim noi, dar până să vorbim cu adevărat cred că trebuie mai întâi să îmbătrâneşti. Mă refer la trecerea timpului, nu la maturizare.
Aşa este, I. Poate că două distanţe sunt aproape de trei distanţe. Şi la trei distanţe firul cedează.
Aşa este, G. Poate că a doua distanţă o va conştientiza pe prima. Atunci voi fi departe.
Aşa e, S. Surori n-am vrut să am niciodată. Când eram eu imatur, tu ai dat dovadă de şi mai multă. Ce mă bucur, sau cu ce mă alin, e că s-a dovedit în timp că te înconjurai de cele asemenea ţie, adică nu pe gustul meu, văd acum.
Aşa e, O, tu cea care erai mai timidă ca mine, şi care nu cu mult timp în urmă căutai să te făleşti că trăieşti mai bine decât trăiai; de parcă nu era normal ca la vârsta asta să se întâmple aşa ceva.

Ma' B, ţi-a mâncat tot timpul salariul din viitor, sau ţi-a mâncat oraşul mare cheful de oraşul mic?

Atâtia blugi, atâtia blugi, cum dracu' să mai înverzim pământul? Atâta net, atâta net, cum sa-l mai avem, cand folosim doar a mia parte din el? Atâta bere, atâtea fiare, atâta piele şi motoare, nu-i rău în asta, nu zic nu. Nu-i bine-n asta, nu zic nu. Nu zic eu asta, să nu zici nici tu.

Cum e să-ţi schimbi serviciul şi să-ţi moară fostul şef?

"Şi tot la timp revenim", i-am spus unei amice. Am dat dracului inconvenientul ăsta, dintr-un Impuls. Am o mie de muzici în minte şi inimă, care reprezintă o mie de motive ca sa creada lumea în creator. Mai trebuie, mai trebuie, vreo mie de motive pentru fiecare om. Timpul face cât tot, şi încă ceva în plus. Rămâne scopul de edificat, modalitatea, paşii. Înglobarea supoziţiilor prin selecţie la nivelul fiecărei supoziţii, şi nu la nivelul listei ce le conţine. Disecă atomul, disecă religiile, disecă filosofiile, dă contur societăţii prin susţinere de şansă şi de condiţii de viaţă.

Dar tot la timp revenim... M, D, G, I, S, O.... B, tot pe timp să dăm vina? Sau pe voi? Sau pe mine?

In mod egal, va spun. In moduri egale, unul mai egal ca altul.

Şi mai am litere în alfabet. Pe care nu le voi mai prezenta, însă.

Keri ft. Nimeni Altu' - Astia Sunt Banditi

2010-06-01T22:59:00.001+03:00

more about "Keri ft. Nimeni Altu' - Astia Sunt Ba...", posted with vodpod

Citate şi cugetări din lumea întreagă (+ 1-7 cuvinte de la mine)

2010-05-22T21:51:00.003+03:00

1. Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub paşii tăi care urcă, ele se vor înmulţi la nesfârşit-----

Protectorii, Franz Kafka, Austria, 1883-1924

se vor înmulţi în faţă, dar poate şi în spate...măcar să zicem că avem din ce în mai mult de urcat, dar, totuşi, că iată-domnule-cât-de-accelerat-urc

2. Cine deschide toate porţile, le poate închide pe toate-----

Aforisme, Antonio Porchia, Argentina, 1886-1968

ah ce înseamnă să fii om influent...
că e un simplu corolar aici, e pus să avertizeze, e pus să justifice încrederea doar în tine însuţi, linguşeala, corupţia...etc. ...

3. Oglinzile şi împerecherea sunt oribile, deoarece multiplică numărul oamenilor-----

Ficţiuni, 1941, Jorge Luis Borges, Argentina, 1899-1986

vi se pare că sunt prea mulţi oameni pe pământ?
băieţi, aduceţi mai multe oglinzi vă rog!
>:)

4. Nu întotdeauna trebuie să întoarcem pagina, uneori trebuie s-o rupem-----

Aforisme, Achille Chavee, Belgia, 1906-1969

aviz "scriitorilor" care nu sunt scriitori, aviz celor care găsesc talent în non-talent, aviz celor care vor să rupă cărţile pe care le citesc, aviz clişeicilor care totuşi pot ajunge asemenea şeicilor

5. Noi ucidem timpul, dar el ne îngroapă-----

Quincas Borba, 1931, Joaquim Maria Marchado de Assis, Brazilia, 1837-1908

timpul e un fel de foc...dacă te joci cu el...

6. Forma poate fi mai importantă decât substanţa. Un sloi de gheaţă poate avea rol de lentilă şi să aprindă focul-----

Poveşti Canadiene, 1918, George Illes, Canada, 1852-1942

ai auzit, maiorescule?
eu o să încerc vara asta lucrul ăsta

7. Canada este delimitată la nord de aur, la vest de orient, la est de istorie şi la sud de prieteni-----

Lecţia de geografie, 1937, Frances Shelley Wees, Canada, 1902-?

sublim.
am un manual de geografie pentru clasele primare, chiar din 1937. însă românesc

Am mai săpat

2010-05-22T20:25:00.000+03:00

puţin prin youtube mergând pe un singur fir, unul prezentat în prima parte a subiectului, şi anume, respectiv, care este, maestre, muzica!

Aşadar, Faudel, supranumit " The Little Prince of Rai" are 32 de ani, e francez cu descendenţă algeriană, şi în campania prezidenţială a lui Sarkozy a fost omul cu muzichia. Baida mon amour, varianta în limba arabă, v-o prezint aici http://youtube.com/watch?v=z1jY9DelO84&feature=related , Baida mon amour varianta în limba franceză- deci, mai accesibilă, mai stilată, mai rafinată, mai romantică-, aici
http://www.youtube.com/watch?v=FfyPXhdt710 .

Aşadar încă o dată, Rachid Taha, 52 de ani, algerian stabilit de la 10 ani în Franţa, cu o piesă live, în genul Rammstein- Los, http://www.youtube.com/watch?v=nUbzX3izyw4 .

Aceştia doi, împreună cu Cheb Khaled, au făcut parte din proiectul "1, 2, 3 Soleils", an 1999. Am înfăţişat o foarte mică parte din acest proiect când l-am prezentat pe Cheb Khaled.

Comasarea a doua

2010-05-07T15:44:00.003+03:00

Sunt genul tipului static.

Dar asta nu înseamnă că un pic de mişcare nu face bine,

sau că nu-mi place.

Gândul îmi este simpatic.

O plimbare pe bicicletă,

un tenis de picior, un baschet de amatori...

Toaaate aaastea mă fac mai energicplindeviaţăoptimistbinedispussociabilechilibratpsihic

şi toate le spun într-o limbă cochetă

în jurul unei roţi de maşină,

sau când înalţ un trepied prin desşurubare,

sau când mă uit după câte vreun avion

şi dau de soare.

Grecia din mine se revoltă, dar, totuşi,

când văd banii femeii,

mai-mai că m-aş însura cu ea.

De la vârsta asta, da!!

Cu toate că-i cu dus şi-ntors...

În altă ordine de idei,

ă 1: daţi un search pe google cu "ploiesti", poate găsiţi ceva interesant;

eu găsisem, mai demult, o fază cu un beat care povestea cum a întâlnit el

un păianjen în WC; o imaginaţie ca aia să tot ai!

ă 2: întrebare: v-a plăcut traforajul când aţi fost mici?

ă 3: îmi place că dansează şi persoanele de vârsta a doua şi chiar a treia

pe melodia Samim-Heater; şi dacă mai văd şi videoclipul, sunt fericite;

cel puţin asta am observat eu...

ă 4: încerc în fiecare dimineaţă să nu mă uit, pe Hallmark, la Crimele

din Midsomer, acolo unde detectivul Barnaby nu e gândit ca o vedetă,

nici asistentul lui, spre deosebire de Colombo sau mai-ştiu-eu-cine;

vedeta e însăşi acţiunea, asistentele ei fiind însele crimele, care mereu sunt două-trei. Şi...graiul britanic şi

mediul plin de verdeaţă şi naturaleţe dau o savoare parcă mai apetisantă decât a cafelei de dimineaţă...

ce e bine e că se pot simţi amândouă odată!

â 5: Ionică, Ionică, ai terminat şontâş-şontâş liceul, dar, de!,

că prost n-ai fost... Ai ajuns director de penitenciar!

-- Aşa e, tovarăşică Isoscel..pardon!

http://www.cinemagia.ro/actori/mihai-constantin-8109/

Despre muzică-partea I

2010-05-06T22:21:00.003+03:00

rachid taha,faudel,khaled...abdel kader. Trei inşi cântă o melodie. Khaled, supranumit şi "Ched", adică "Tânăr",are 50 de ani, e algerian, şi e cantautor de Rai, un gen de muzică apărut în anii '30, gen apărut prin combinarea muzicii folk algeriene (cântată de păstorii beduini) cu muzica arăbească, cea spaniolă şi cea franceză. Nu ştiu dacă şi genul, dar melodia îmi pare în genul muzicii aromâne cântată de Gică Coadă, sau aromână în general. De ce se iau unii hip-hop-eri de stilul arăbesc, nu pot înţelege. Cheb Khaled este performerul original al piesei "Aicha", piesă ajunsă hit sub interpretarea celor de la Outlandish. Khaled are un timbru vocal nemaipomenit, poate duce mawal-uri foarte uşor, natural. Nu ştiţi ce-i ăla mawal? Aveţi google-ul chiar lângă voi. Urmează un dans în incinta restaurantului londonez Ishtar. Muzica? Se ştie!

Prima comasare

2010-04-22T22:51:00.000+03:00

Foarte multe lucruri într-un timp foarte scurt se întâmplă, şi poate faptul că omul poate / vrea să le afle / vadă / descopere îi conferă acestuia caracterul de "fiinţă complexă". Probabil, nu ma dau eu expert. Dar gândesc treaba asta şi alte treburi alăturate ideii, antropologic centrate, atunci când ascult Vibrasphere, când îmi amintesc de un interviu luat lui Adi Despot în care respectivul zicea că muzica de azi este meta-umană, atunci când... şi când...
Cu întârziere, vreau să vă spun că pe 15 aprilie s-au comemorat 98 de ani de la scufundarea celui care nu era prost, deşi avea trei clase; celui care era cel mai rafinat şi mai luxos, şi care în primul său "zbor", s-a scufundat, în primul rând dintr-o eroare umană. R.I.P victimelor Titanicului!
Era o fază mai demult cu Aliodor Manolea, expert în flăcări violet, în am-uitat-ce şi în programare neuro-lingvistică. Şi lumea s-a oprit la violeeeet.. Păi cum nu? Dar dumneavoastră ştiţi ce-i programarea neuro-lingvistică? Recomand un search pe google, asta când ştiţi că aveţi timp, nu căutaţi pe fugă, vă rog eu.
Nu ştiu dacă e bine că mulţi nu au auzit de trupa Primus. Eu cred că asta e rău. Păi trupa asta a influenţat pe Deftones, Korn şi Limp Bizkit. Nu zic eu, chiar D, K si LB au zis.
Mai vedeţi ce-i cu lumea asta, citiţi! Citiţi Dilema veche sau Magazin (cel albastru). Citiţi Foreign Policy. O groază de lucruri şi de informaţii pe care dacă le ştii şi le înţelegi, eşti cineva!
Un stil muzical cu totul şi cu totul deosebit au respectivii: Gotye, Bonobo şi Jay-Jay Johanson. Pe mine m-au fascinat!!
Va urma şi a doua comasare.

Aţi auzit de Proiectul Tivodar?

2010-03-28T22:12:00.001+03:00

Pentru ca tot am blog de vreo jumătate de an (dar nu am postat nimic pe el până acum), pentru că tot am ce spune dar nu ştiu ce şi cum şi cui să spun, pentru că vreau, pentru că n-am timp sau chef sau tocmai pentru că am, m-am hotărât să postez ceva. Ce să fie prezent în primul post? Nu ştiu, dar nici nu vreau să mă gândesc. Noutăţile, gândurile mele noi, gândurile vechi şi readuse (unde altundeva decât în mintea mea? )...unele dintre ele, bineînţeles... Vor fi postări rare, dar şi dese, lungi, dar nu pline neapărat de texte lungi sau poze. Sunt poet, dar nu voi posta decat anumite poezii, sunt poet, dar nu voi posta decât frânturi din poezii, sunt cineva de 20 de ani (şi jumătate :P ) care însă nu va spune câţi ani are sub nicio formă, niciodată, nicicând. Sunt şi prozator, dacă mă întrebaţi :)) . Însă nu-mi voi încerca talentul aici (dar voi aştepta aprecieri calitative). Glumesc. Deci, mai şi glumim, mai şi vorbim serios...

Şi pentru că tot m-am justificat mai mult decât trebuie, o sa justific (mai mult decât trebuie) de ce trebuie să ascultăm muzică bună. Dacă ne oprim la folk, o să ne oprim la o trupă nouă, în pline schimbări şi în plină evoluţie (concerte în cluburi, invitaţi la emisiuni TV- chiar azi au apărut pe sticlă, moderaţi de Maria Gheorghiu, la TvRM, emisiunea „În căutarea folkului pierdut”, au câştigat Premiul Special al Juriului la Om Bun 2009 etc. etc. ). Un amic ploieştean e jumătatea acestui proiect, numit Proiectul Tivodar. Mai multe detalii? Căutaţi, oameni buni, pe net! ;)